visa bond

SUA înăspresc din nou regulile de intrare. Începând din august 2026, un program controversat prin care anumitor solicitanți de vize turistice și de afaceri li se poate cere depunerea unei garanții financiare devine permanent. Iar suma maximă poate ajunge la nu mai puțin de 20.000 de dolari.

Este una dintre cele mai importante modificări recente ale politicii americane privind vizele de vizitator și ar putea influența semnificativ turiștii proveniți din zeci de țări.

Dar există un detaliu esențial:

măsura NU înseamnă că fiecare turist care vrea să viziteze Statele Unite trebuie să plătească 20.000 de dolari.

Regula se aplică anumitor solicitanți de vize B1/B2 proveniți din țările desemnate de autoritățile americane.

Ce a schimbat America din august 2026

Departamentul de Stat al SUA a decis transformarea programului de „visa bonds” într-un mecanism permanent.

Programul fusese testat anterior sub forma unui proiect-pilot.

Conform noii reguli, un ofițer consular poate solicita unui solicitant eligibil pentru o viză B1/B2 să depună o garanție financiară înainte de emiterea vizei.

În cadrul programului-pilot existau garanții de:

5.000 USD
10.000 USD
15.000 USD

Noua regulă elimină opțiunea de 5.000 de dolari și ridică plafonul maxim.

Garanția poate ajunge acum la:

20.000 DE DOLARI

Regula permanentă a intrat în vigoare pe 3 august 2026.

De ce cere America asemenea sume?

Explicația autorităților americane este legată în primul rând de fenomenul cunoscut drept visa overstay.

Adică situația în care o persoană intră legal în Statele Unite cu o viză temporară, dar rămâne în țară după expirarea perioadei în care avea dreptul să se afle acolo.

Programul urmărește să creeze un stimulent financiar suplimentar pentru respectarea condițiilor vizei.

Logica este simplă:

respecți condițiile de intrare și ieși din SUA conform regulilor → garanția poate fi restituită.

Încalci condițiile stabilite → există riscul pierderii garanției.

Autoritățile americane spun că experiența programului-pilot a furnizat suficiente date pentru a considera garanțiile un instrument eficient pentru respectarea condițiilor vizelor.

Cine poate fi obligat să plătească?

Aici trebuie făcută cea mai importantă precizare.

Nu vorbim despre o taxă universală pentru turiști.

Programul vizează cetățenii anumitor state desemnate de autoritățile americane.

Lista actuală include zeci de țări din Africa, Asia, America Latină, Caraibe și Oceania.

Printre acestea se regăsesc, în diferite forme ale programului și ale actualizărilor oficiale, țări precum Algeria, Angola, Bangladesh, Bhutan, Botswana, Cambodgia, Cuba, Etiopia, Fiji, Georgia, Nepal, Nicaragua, Nigeria, Tunisia, Uganda, Venezuela, Zambia și Zimbabwe.

Lista trebuie însă verificată înaintea depunerii unei cereri, deoarece politica americană privind vizele se poate modifica.

România este pe listă?

Pentru cititorii Travelistul, aceasta este probabil întrebarea cea mai importantă.

România nu apare pe lista actuală a celor 50 de țări supuse programului de visa bond.

Așadar, această nouă garanție de până la 20.000 de dolari nu devine automat o obligație pentru cetățenii români care călătoresc în Statele Unite.

Este important să facem această diferență deoarece titlurile de tipul „SUA cer turiștilor 20.000 de dolari pentru viză” pot fi extrem de înșelătoare.

America nu introduce o asemenea taxă pentru toți turiștii.

Este un mecanism țintit.

Ce sunt vizele B1 și B2?

Cele două categorii sunt printre cele mai cunoscute vize americane pentru vizite temporare.

B1 este utilizată în principal pentru călătorii de afaceri.

B2 este destinată turismului, vizitelor la familie sau prieteni și anumitor alte deplasări temporare.

Foarte multe persoane primesc o viză combinată:

B1/B2.

Noua regulă privind garanțiile financiare vizează tocmai aceste categorii.

Garanția NU înseamnă că primești automat viza

Un alt detaliu extrem de important:

plata garanției nu garantează emiterea vizei americane.

Procesul de eligibilitate rămâne separat.

Solicitantul trebuie mai întâi să îndeplinească cerințele pentru viză.

Dacă ofițerul consular stabilește că persoana intră sub incidența programului, acesta îi poate solicita ulterior depunerea garanției.

Autoritățile americane avertizează explicit solicitanții să nu plătească nimic înainte de a primi instrucțiuni oficiale.

Atenție la escrocherii

Apariția unor garanții de mii sau chiar zeci de mii de dolari creează inevitabil oportunități pentru fraude.

Departamentul de Stat avertizează că solicitantul trebuie să depună garanția numai după ce primește instrucțiuni de la un ofițer consular.

Plata se face prin sistemul oficial al guvernului american, Pay.gov, conform procedurii indicate de autorități.

Cu alte cuvinte:

dacă cineva îți promite pe internet că îți poate „rezolva garanția pentru viza SUA” în schimbul unei plăți către o firmă sau un cont privat, trebuie să fii extrem de prudent.

Cine poate plăti cei 20.000 de dolari?

Interesant este că banii nu trebuie neapărat să provină direct de la solicitant.

Conform regulilor oficiale, garanția poate fi depusă și de o terță persoană.

Aceasta poate fi, de exemplu:

un membru al familiei;

un prieten;

un asociat de afaceri;

o altă persoană care acceptă să depună suma.

Dacă toate condițiile sunt respectate, suma este restituită persoanei care a depus garanția.

Există însă și un risc valutar: garanțiile sunt plătite și restituite în dolari americani, astfel că eventualele fluctuații ale cursului valutar sunt suportate de persoana care depune banii.

Există și restricții privind intrarea în SUA

Garanția financiară nu este singura condiție.

Persoanele care călătoresc în cadrul programului trebuie să respecte și regulile privind punctele prin care intră și ies din Statele Unite.

În prezent, deținătorii unor astfel de vize cu garanție pot utiliza aeroporturile comerciale autorizate și punctele CBP Preclearance.

În schimb, există restricții pentru utilizarea unor puncte de frontieră terestre, maritime, aviație generală sau zboruri charter.

Nerespectarea procedurii poate crea inclusiv probleme privind înregistrarea corectă a ieșirii din SUA.

20.000 de dolari pot schimba radical decizia unui turist

Aici apare partea controversată.

Pentru un turist dintr-o țară cu venituri reduse, blocarea temporară a 10.000 sau 20.000 de dolari poate reprezenta un obstacol enorm.

Uneori garanția poate ajunge să fie mult mai mare decât costul întregii vacanțe.

Imaginează-ți o călătorie de zece zile:

avion – 800 USD;

hotel – 1.200 USD;

mâncare și transport – 600 USD;

activități – 500 USD.

Vacanța poate costa aproximativ 3.000–4.000 de dolari.

Dar solicitantului i s-ar putea cere să poată bloca suplimentar până la 20.000 USD.

Pentru numeroase familii, asta poate transforma o vacanță posibilă într-una imposibilă.

America încearcă să reducă fenomenul „overstay”

Statele Unite urmăresc de mult timp persoanele care depășesc perioada legală de ședere.

În fiecare an, milioane de vizitatori intră în SUA cu diferite tipuri de vize.

Majoritatea respectă regulile.

O parte însă rămâne după perioada autorizată.

Programul de garanții încearcă să reducă exact acest fenomen.

Țările incluse sunt evaluate inclusiv în funcție de ratele de depășire a perioadei de ședere pentru vizele B1/B2.

Dar turismul american are nevoie de vizitatori

Aici apare paradoxul.

Statele Unite încearcă simultan să controleze mai strict imigrația și să atragă turiști internaționali.

Turismul reprezintă o industrie uriașă pentru economia americană.

New York, Miami, Los Angeles, Las Vegas, San Francisco, Orlando și Hawaii depind într-o măsură importantă de vizitatorii internaționali.

Orice procedură care face intrarea mai scumpă sau mai complicată poate influența decizia unui turist.

Pentru un călător care are de ales între SUA, Japonia, Europa sau Asia de Sud-Est, birocrația și costurile de intrare pot deveni factori decisivi.

Planificarea unei vacanțe în SUA devine și mai importantă

O călătorie în Statele Unite presupune oricum un buget considerabil.

Zborurile, cazarea, transportul intern și atracțiile pot varia enorm între New York, Florida, California, Las Vegas sau Hawaii.

De aceea merită calculat bugetul înainte de rezervări.

În Travelistul Portal, călătorii pot compara destinații și opțiuni de zbor, calcula bugetul unei vacanțe, verifica informații despre destinație și construi un itinerar cu ajutorul AI Planner înainte de a cumpăra biletele.

În cazul SUA, unde distanțele și diferențele de preț dintre orașe sunt enorme, o planificare bună poate economisi sute sau chiar mii de euro.

O nouă realitate pentru călătoriile internaționale

Noua politică americană face parte dintr-o tendință mult mai largă.

Frontierele devin din ce în ce mai digitale.

Statele verifică mai multe informații înainte de călătorie.

Sistemele biometrice devin normale.

Autorizațiile electronice se extind.

Iar analiza riscului începe înainte ca turistul să ajungă la aeroport.

Europa dezvoltă EES și ETIAS.

Marea Britanie utilizează ETA.

Statele Unite au ESTA pentru călătorii eligibili și continuă să modifice procedurile pentru diferite categorii de vize.

Era în care cumpărai pur și simplu un bilet și plecai devine, pentru tot mai multe destinații, mult mai complexă.

Concluzie: nu este o „taxă de intrare” de 20.000 de dolari

Aceasta este probabil cea mai importantă informație pe care turistul trebuie să o rețină.

Statele Unite nu au introdus o taxă de 20.000 de dolari pentru fiecare turist.

Au permanentizat un sistem prin care anumitor solicitanți de vize B1/B2 din țările desemnate li se poate solicita o garanție financiară.

Pentru persoanele afectate însă, diferența este enormă.

O vizită în America poate presupune acum capacitatea de a bloca temporar până la 20.000 de dolari, pe lângă costul propriu-zis al călătoriei.

Iar mesajul Washingtonului este foarte clar:

poți veni în America, dar trebuie să respecți strict condițiile în care ai intrat.