turiști asiatici

În 2025, România a primit doar 38.010 turiști chinezi în unitățile de cazare. Serbia, o țară cu o populație de aproape trei ori mai mică, a înregistrat 184.042 de sosiri din China. Între timp, Ungaria a devenit unul dintre principalele puncte de intrare ale turiștilor chinezi în Europa Centrală. Cum au reușit vecinii noștri să atragă o piață turistică uriașă, în timp ce România continuă să fie aproape invizibilă pentru mulți călători asiatici?

România are Castelul Bran, Peleșul, Transilvania, Delta Dunării, bisericile pictate din Bucovina și unele dintre cele mai spectaculoase peisaje montane din Europa.

Are istorie, tradiții, gastronomie și orașe medievale care ar putea impresiona orice turist venit din Asia.

Și totuși, cifrele arată o realitate incomodă: România pierde teren în fața unor vecini care au înțeles mai bine cum să atragă turiștii chinezi.

Nu pentru că Serbia ar avea mai multe castele. Nu pentru că Ungaria ar avea munți mai spectaculoși. Ci pentru că turismul internațional nu înseamnă doar să ai ce arăta.

Înseamnă să știi cui, unde și cum să vinzi ceea ce ai.

1. Cifrele care ar trebui să pună România pe gânduri

Potrivit datelor publicate pe baza statisticilor Institutului Național de Statistică, în 2025, în structurile de cazare din România au fost înregistrate 38.010 sosiri ale turiștilor din China.

China s-a situat abia pe locul 17 între piețele de proveniență ale turiștilor străini cazați în România.

În aceeași perioadă, Serbia a raportat oficial 184.042 de sosiri din China, în creștere de la 156.644 în 2024.

Diferența este spectaculoasă:

Serbia a atras de 4,8 ori mai multe sosiri turistice din China decât România.

Datele reprezintă sosiri în unități de cazare, nu numărul tuturor cetățenilor chinezi care au trecut frontiera. În cazul Ungariei, evităm prezentarea unei estimări drept statistică anuală definitivă.

Dar chiar și fără un număr final comparabil pentru Ungaria, contrastul este evident.

Cum a reușit Serbia să ajungă aici?

2. Serbia a făcut un lucru simplu: le-a deschis ușa chinezilor

În ianuarie 2017, Serbia și China au eliminat reciproc vizele pentru călătoriile de scurtă durată, de până la 30 de zile.

Pentru un turist chinez, asta înseamnă mai puțină birocrație, mai puține cheltuieli administrative și posibilitatea de a organiza mai ușor o vacanță.

Dar Serbia nu s-a oprit aici.

Compania națională Air Serbia a început să dezvolte legături directe cu marile orașe chineze.

În septembrie 2024 a inaugurat ruta Belgrad–Guangzhou, iar în ianuarie 2025 a lansat zborurile directe spre Shanghai.

Astfel, Belgradul a devenit mai accesibil pentru turiștii chinezi și mai atractiv pentru agențiile care organizează circuite europene.

Serbia nu a așteptat ca turiștii să descopere singuri țara. A început să le faciliteze călătoria.

Iar rezultatele se văd în statistici.

3. Ungaria: când o țară mică înțelege valoarea unei piețe uriașe

Ungaria a adoptat o strategie diferită, dar la fel de interesantă.

Budapesta a devenit un nod aerian important între China și Europa Centrală.

În vara anului 2024, aeroportul din Budapesta anunța conexiuni directe cu șapte destinații chineze, inclusiv Beijing, Shanghai, Guangzhou, Shenzhen și Chongqing.

În total, rețeaua ajunsese la aproximativ 20 de frecvențe săptămânale.

Pentru o țară cu mai puțin de 10 milioane de locuitori, aceasta este o realizare remarcabilă.

Dar succesul Ungariei nu se explică exclusiv prin zboruri.

Budapesta este promovată printr-o combinație de experiențe turistice atractive: clădiri istorice, croaziere pe Dunăre, băi termale, gastronomie și circuite regionale.

În plus, Ungaria a dezvoltat relații comerciale și turistice cu parteneri chinezi, inclusiv prin mecanisme de cooperare între China și Europa Centrală și de Est.

Ungaria a înțeles ceva esențial: un turist care aterizează la Budapesta poate deveni clientul hotelurilor, restaurantelor, muzeelor și agențiilor locale.

România are potențialul să facă același lucru. Însă conectivitatea și promovarea trebuie să funcționeze împreună.

4. România: o țară spectaculoasă, dar insuficient vizibilă în China

Să ne imaginăm un turist din Shanghai care dorește să viziteze Europa pentru prima dată.

Caută destinații pe platformele chinezești, urmărește videoclipuri, compară pachete și consultă agenții de turism.

Va găsi cu ușurință Parisul, Roma, Viena sau Budapesta.

Dar cât de des îi apare România?

Cât de multe materiale de promovare în limba chineză există despre Transilvania?

Câte agenții chinezești oferă circuite bine organizate prin România?

Câți turiști chinezi știu că, dincolo de legenda lui Dracula, România are orașe medievale, mănăstiri istorice și una dintre cele mai spectaculoase delte europene?

Nu există suficiente date publice pentru a cuantifica exact aceste lipsuri. Dar întrebările merită puse.

Piața chineză are propriul ecosistem digital.

Platforme precum WeChat, Douyin, Xiaohongshu și Trip.com influențează modul în care sunt descoperite, evaluate și rezervate destinațiile.

O destinație care nu este prezentă acolo unde turiștii își caută vacanțele riscă să rămână necunoscută, indiferent cât de frumoasă este.

România nu are nevoie doar de fotografii frumoase la târgurile internaționale.

Are nevoie de o strategie comercială adaptată pieței chineze.

5. Problema vizelor: un dezavantaj pe care România nu îl poate ignora

Există și o diferență importantă între România și Serbia.

Cetățenii chinezi pot călători în Serbia fără viză pentru șederi de până la 30 de zile.

În schimb, pentru România, cetățenii chinezi cu pașapoarte obișnuite au, în general, nevoie de viză Schengen, dacă nu beneficiază de o excepție.

Intrarea României în spațiul Schengen oferă un avantaj pentru circuitele europene, dar nu elimină automat obligația de viză pentru cetățenii chinezi.

Acest aspect contează, în special pentru turiștii care aleg destinații în funcție de simplitatea organizării călătoriei.

Totuși, vizele nu explică singure decalajul.

Ungaria face parte din Schengen și a reușit să dezvolte legături turistice importante cu China.

Prin urmare, vizele sunt un obstacol, dar nu o scuză pentru lipsa unei strategii turistice eficiente.

6. Vestea bună: România are din septembrie 2026 o conexiune directă cu Beijingul

După mai bine de două decenii fără o legătură aeriană regulată directă cu China, situația s-a schimbat.

Pe 4 septembrie 2026, Air China a inaugurat ruta Beijing–București–Zagreb, cu trei frecvențe săptămânale.

Este o veste importantă pentru turismul românesc.

Pentru prima dată după foarte mulți ani, Bucureștiul are din nou o conexiune directă regulată cu capitala Chinei.

Dar să nu confundăm inaugurarea unei rute cu succesul unei strategii turistice.

Un avion poate aduce pasageri. Nu poate, singur, să transforme România într-o destinație dorită.

Pentru asta sunt necesare campanii de promovare, parteneriate cu agenții, pachete turistice atractive și servicii adaptate.

Întrebarea este dacă România va profita de această oportunitate sau dacă noua rută va rămâne doar o realizare bifată într-un comunicat oficial.

7. Cât pierde România din această competiție?

Turismul nu înseamnă doar numărul vizitatorilor.

Înseamnă bani cheltuiți în hoteluri, restaurante, magazine, muzee, transport și excursii.

Să luăm un exemplu ipotetic.

Dacă România ar ajunge la 150.000 de sosiri anuale ale turiștilor chinezi, față de cele 38.010 înregistrate în 2025, diferența ar fi de aproape 112.000 de sosiri.

La o cheltuială medie presupusă de 600 de euro pentru fiecare sosire suplimentară, am vorbi despre aproximativ 67 de milioane de euro în cheltuieli turistice suplimentare anual.

Nu este o prognoză oficială, ci un scenariu ilustrativ. Cheltuielile reale depind de durata sejurului, tipul călătoriei și comportamentul turiștilor.

Dar exemplul arată dimensiunea oportunității.

Și nici măcar nu am inclus efectele indirecte asupra furnizorilor locali sau posibilitatea ca turiștii mulțumiți să recomande România altor călători.

8. Ce ar putea face România pentru a recupera decalajul?

Nu este nevoie să reinventăm turismul. Putem începe prin a învăța din ceea ce funcționează deja în alte țări.

1. Promovare în limba chineză, pe platformele folosite în China. România trebuie să fie prezentă acolo unde turiștii chinezi caută inspirație și rezervă vacanțe.

2. Parteneriate cu agenții chinezești. Circuitele organizate pot aduce grupuri și pot face destinațiile românești mai ușor de comercializat.

3. Pachete turistice dedicate. București–Brașov–Bran–Sighișoara–Sibiu ar putea deveni un circuit atractiv de câteva zile.

4. Valorificarea zborului Beijing–București. Noua conexiune trebuie susținută prin promovare și cooperare cu operatorii turistici.

5. Mai multe servicii în limba chineză. Ghizi, informații turistice, materiale digitale și soluții de plată adaptate ar putea îmbunătăți experiența vizitatorilor.

6. Promovarea României ca parte a unor circuite europene. Un turist care vizitează Budapesta ar putea fi atras și spre Transilvania, dacă transportul și oferta sunt bine organizate.

7. O identitate turistică memorabilă. Dracula poate atrage atenția, dar România trebuie să arate că oferă mult mai mult decât o legendă.

9. România nu duce lipsă de frumusețe. Duce lipsă de vizibilitate și de organizare

Să fim realiști.

Nu putem pretinde că orice turist chinez care vizitează Serbia ar fi ales România dacă aceasta ar fi avut o campanie publicitară mai bună.

Există diferențe de conectivitate, regim al vizelor, relații comerciale, poziționare și preferințe turistice.

Dar cifrele arată clar că Serbia a reușit să atragă mult mai multe sosiri din China.

Iar Ungaria a construit o infrastructură aeriană și comercială care îi oferă un avantaj important.

România are resursele turistice necesare pentru a concura.

Ceea ce trebuie îmbunătățit este modul în care aceste resurse sunt prezentate și transformate în experiențe pe care turiștii internaționali să le poată cumpăra cu ușurință.

Concluzie: avem Dracula, dar vecinii au turiștii

România are Castelul Bran, Peleșul, Transilvania, Maramureșul și Delta Dunării.

Serbia are un regim de călătorie fără viză pentru cetățenii chinezi, conexiuni aeriene și o piață turistică din China aflată în creștere.

Ungaria are Budapesta, o rețea aeriană dezvoltată și experiență în promovarea către turiștii asiatici.

Diferența nu este că România nu are ce oferi. Diferența este că vecinii au făcut mai mult pentru a transforma potențialul turistic în vizitatori reali.

Noua conexiune aeriană Beijing–București ar putea marca începutul unei schimbări.

Dar succesul nu va veni automat.

Până atunci, rămâne o întrebare incomodă:

Cum se face că o țară precum Serbia reușește să atragă de aproape cinci ori mai multe sosiri turistice din China decât România, deși noi avem unele dintre cele mai cunoscute atracții istorice din regiune?

Și, mai ales, cât timp ne vom mai mulțumi să spunem că România are un potențial turistic extraordinar, fără să îl valorificăm suficient?

Planifică-ți următoarea călătorie cu Travelistul

Indiferent dacă vrei să descoperi China, să explorezi Europa sau să compari destinații, poți folosi Portalul Travelistul pentru instrumente de planificare, căutarea zborurilor și organizarea vacanței.

Pentru internet mobil în străinătate, descoperă și eSIM Travelistul, o soluție digitală pentru conectivitate în timpul călătoriilor.

Citește și:

• Ghid complet de călătorie în China
• Ce să vizitezi în Chongqing
• Cele mai spectaculoase sate istorice din China
• Descoperă China 2026 – Ghidul turistului român

Travelistul.com – Nu călătorim doar ca să vedem locuri. Călătorim ca să înțelegem lumea.

Surse și documentare

• Institutul Național de Statistică, date privind sosirile turistice din 2025, preluate de Economica.net.
• Statistical Office of the Republic of Serbia, statistici anuale 2025 privind turiștii străini.
• Ministerul Afacerilor Externe al Serbiei, regimul vizelor pentru cetățenii chinezi.
• Air Serbia, comunicate despre inaugurarea rutelor spre Guangzhou și Shanghai.
• Budapest Airport, comunicat din 29 iunie 2024 privind conexiunile directe cu China.
• Civil Aviation Administration of China, comunicat din 10 septembrie 2026 privind ruta Beijing–București–Zagreb.