Andreia și Ionuț au petrecut două nopți în Apuseni în 2021. Cinci ani mai târziu, sunt judecați online pentru ceea ce ar fi trebuit să observe atunci. Unde se termină responsabilitatea unui vlogger și unde începe clarviziunea retrospectivă?
Internetul are un avantaj extraordinar asupra oamenilor care chiar ies în lume și filmează:
internetul știe întotdeauna finalul poveștii.
Știe ce trebuia să întrebi.
Știe ce trebuia să observi.
Știe ce semn trebuia să-ți ridice suspiciuni.
Știe ce comentariu trebuia să iei în serios.
Și, mai ales, știe toate acestea după ce evenimentele s-au produs.
În centrul uneia dintre cele mai aprinse controverse din zona românească de travel se află acum Andreia și Ionuț Chiperi – HaiHui în Doi.
Nu pentru ceva filmat ieri.
Ci pentru o experiență din 2021.
Au ajuns atunci în Apuseni, au petrecut două nopți alături de o familie, au filmat ceea ce au văzut și ceea ce oamenii respectivi au ales să le arate și și-au continuat călătoria.
În 2026, după moartea tragică a adolescentei Alice, care apărea în acele materiale, imaginile au revenit brutal în atenția internetului.
Și, aproape instantaneu, a început procesul.
Nu într-o sală de judecată.
Pe internet.
HaiHui în Doi au fost vloggeri. Nu anchetatori
Aici cred că trebuie începută discuția.
Ce responsabilitate are un creator atunci când intră pentru câteva ore sau zile în viața unor oameni?
Trebuie să verifice ceea ce filmează?
Evident.
Trebuie să evite exploatarea unor persoane vulnerabile?
Evident.
Trebuie să reacționeze dacă află despre existența unui pericol real?
Normal.
Dar trebuie să descopere ceea ce oamenii din fața lui nu îi spun?
Trebuie să identifice eventuale probleme familiale ascunse?
Trebuie să anticipeze ce se va întâmpla peste cinci ani?
Aici lucrurile devin mult mai complicate.
HaiHui în Doi au petrecut două nopți acolo.
Două nopți.
Nu doi ani.
Nu erau asistenți sociali.
Nu erau psihologi.
Nu erau polițiști.
Nu aveau acces la dosare, evaluări sau la viața familiei atunci când camerele erau oprite.
Erau doi oameni cu camere video care realizau un vlog.
Astăzi este foarte ușor să privim aceleași imagini cunoscând finalul poveștii.
În 2021, finalul nu exista.
Și atunci intră în scenă Zoso
Unul dintre cei mai vocali critici ai celor doi este bloggerul Vali Petcu, cunoscut online drept Zoso.
Petcu susține, printre altele, că în comentariile materialelor existau avertismente despre situația familiei și pune sub semnul întrebării modul în care HaiHui în Doi au gestionat informațiile primite ulterior.
Sunt întrebări care pot fi puse.
Dar există o distanță enormă între:
„cineva a scris ceva într-un comentariu”
și
„creatorii știau că acea informație este adevărată”.
YouTube nu este o instituție de anchetă.
Un comentariu nu devine adevăr numai pentru că este scris cu majuscule.
Dacă mâine cineva scrie sub un vlog că proprietarul hotelului filmat este un infractor, creatorul trebuie să verifice informația dacă există motive serioase să o considere credibilă.
Dar nu poate transforma fiecare comentariu anonim într-un dosar penal.
Altfel, creatorii de travel ar trebui să plece la drum nu cu DJI-ul și GoPro-ul, ci cu procurorul pe bancheta din spate.
Problema retrospectivă
Există un fenomen psihologic foarte simplu:
după ce cunoaștem rezultatul, evenimentele care l-au precedat ni se par mult mai previzibile decât erau în realitate.
După accident, semnele erau „evidente”.
După faliment, „toată lumea știa”.
După divorț, prietenii „își dăduseră seama”.
După tragedie, apar oamenii care spun:
„Cum de n-ați văzut?”
Pentru că noi privim acum 2021 cu informațiile din 2026.
Andreia și Ionuț trăiau 2021 fără ele.
Este o diferență uriașă.
Dar existau comentarii
Acesta este probabil cel mai serios argument al criticilor și tocmai de aceea nu trebuie evitat.
Dacă poate fi demonstrat că HaiHui în Doi au primit informații concrete, credibile și verificabile despre existența unui pericol real și au ales conștient să le ignore, atunci există o discuție legitimă despre responsabilitate.
Dar acest lucru trebuie demonstrat.
Nu presupus.
Nu reconstruit retrospectiv.
Nu dedus din faptul că un comentariu a existat cândva sub un videoclip.
Trebuie stabilit:
Ce informație au primit?
Când au primit-o?
De la cine?
Cât de credibilă era?
Ce știau efectiv Andreia și Ionuț în acel moment?
Asta este analiza serioasă.
Restul riscă să devină tribunal popular.
Un detaliu important: criticile lui Zoso nu au început în 2026
Conflictul are și un context care merită cunoscut.
Vali Petcu îi critica public pe HaiHui în Doi încă din 2024, cu mult înainte de actuala controversă.
A publicat inclusiv un articol intitulat:
„Problema cu fanii HaiHui în doi…”
în care critica documentarea creatorilor și reacțiile comunității lor.
Asta nu invalidează automat criticile sale actuale.
Dar este relevant.
Pentru că ne arată că nu discutăm despre un observator care a descoperit pentru prima dată HaiHui în Doi odată cu tragedia.
Exista deja un istoric critic.
Iar cititorul are dreptul să cunoască acest context.
HaiHui în Doi au făcut însă ceva foarte concret
După izbucnirea scandalului, Andreia și Ionuț nu au continuat pur și simplu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Au trecut materialele respective pe privat.
Au făcut publice veniturile obținute.
Conform informațiilor apărute public, cele două videoclipuri generaseră aproximativ:
2.740,75 dolari
și
1.773,36 dolari.
În total:
aproximativ 4.514 dolari.
Cei doi au anunțat că donează integral această sumă unei organizații care activează în domeniul sănătății mintale a adolescenților.
Putem spune că trebuiau să reacționeze mai devreme.
Putem discuta dacă videoclipurile trebuiau scoase mai repede.
Dar nu putem spune că reacția lor din 2026 a constat în:
„nu ne interesează”.
Au retras materialele.
Au explicat public situația.
Au anunțat donarea veniturilor.
Și au apelat la avocați.
Iar aici apare paradoxul pe care internetul îl evită
HaiHui în Doi sunt criticați pentru faptul că videoclipurile respective au produs vizualizări și venituri.
Corect.
Este legitim să discutăm asta.
Dar scandalul din jurul lor ce produce?
Vizualizări.
Articolele despre ei produc trafic.
Postările produc engagement.
Videoclipurile critice produc watch time.
Comentariile produc distribuire.
Algoritmul recomandă controversa altor oameni.
Aceștia comentează.
Și roata se învârte din nou.
Nu înseamnă că orice critică este făcută pentru bani.
Ar fi absurd să afirmăm asta fără dovezi.
Dar există un paradox imposibil de ignorat:
conținutul care condamnă exploatarea unei tragedii poate beneficia el însuși de audiența generată de aceeași tragedie.
Tocmai de aceea standardele morale trebuie aplicate tuturor.
Creatorilor.
Criticilor.
Presei.
Și nouă.
Noi alegem să fim de partea HaiHui în Doi
Da.
În această dispută, poziția noastră editorială este clară.
Credem că Andreia și Ionuț sunt judecați mult prea ușor cu informațiile pe care noi le avem astăzi, dar pe care ei nu le aveau în 2021.
Asta nu înseamnă că sunt infailibili.
Nu înseamnă că fiecare vlog făcut de ei este jurnalism impecabil.
Nu înseamnă că nu trebuie criticați.
Dimpotrivă.
Creatorii de travel content trebuie criticați.
Travelistul trebuie criticat.
HaiHui in 2 trebuie criticați.
Oricine publică pentru sute de mii de oameni trebuie să accepte întrebări incomode.
Dar există o diferență enormă între:
a critica ceea ce cineva a făcut
și
a-l condamna pentru ceea ce presupunem astăzi că ar fi trebuit să știe atunci.
HaiHui în Doi nu trebuie transformați în sfinți pentru a fi apărați
Poate că au fost naivi.
Poate că au privit povestea prea romantic.
Poate că ar fi trebuit să pună mai multe întrebări.
Poate că astăzi ar filma complet diferit experiența respectivă.
Este foarte posibil.
Asta se numește experiență.
Dar există o diferență enormă între o eroare de apreciere și cunoașterea conștientă a unei situații grave.
Dacă cineva susține a doua variantă, trebuie să vină cu dovezi.
Când critica devine tribunal
Critica este sănătoasă.
Uneori este chiar indispensabilă.
Dar există o linie.
Într-o parte avem:
„Uite unde cred că au greșit.”
În cealaltă:
„Eu știu ce trebuiau să știe.”
Iar internetul trece incredibil de repede din prima categorie în a doua.
Mai ales atunci când tragedia, emoția și algoritmul se întâlnesc în același loc.
Și unde sunt ceilalți vloggeri de travel?
Un lucru este interesant.
Nu există, cel puțin din declarațiile publice pe care le-am putut verifica, o revoltă colectivă a marilor creatori români de travel împotriva HaiHui în Doi.
Asta nu înseamnă că tăcerea lor reprezintă susținere.
Ar fi incorect să afirmăm asta.
Dar oamenii care filmează prin lume cunosc probabil foarte bine o realitate:
vezi extrem de puțin din viața oamenilor pe care îi întâlnești în călătorii.
Petreci două ore cu cineva.
Uneori două zile.
Îi vezi casa.
Mănânci împreună.
Filmezi.
Pleci.
Camera înregistrează ceea ce se află în fața obiectivului.
Nu ceea ce oamenii ascund în spatele lui.
Iar acum disputa ajunge acolo unde poate fi analizată altfel
Conflictul a intrat și în zona juridică, după ce Petcu a declarat public că a primit notificare din partea reprezentanților celor doi.
Poate că nu este deloc un lucru rău.
Pentru că într-o instanță regulile sunt foarte diferite de cele ale Facebookului.
Nu câștigă cel cu cea mai usturătoare replică.
Nu câștigă cel cu cei mai mulți fani.
Nu câștigă cel mai bun thumbnail.
Contează afirmațiile.
Contează contextul.
Și, mai ales:
contează dovezile.
Alice nu trebuie să devină personaj într-un război online
Aici însă trebuie să se termine ironia.
În centrul întregii povești există o adolescentă care a murit.
Alice.
Nu ar trebui să devină muniție într-un conflict între creatori, bloggeri, comentatori și comunitățile lor.
Nu ar trebui să devină clickbait.
Nu ar trebui să devină argumentul suprem cu care oamenii se lovesc reciproc pe internet.
Dacă vrem cu adevărat să învățăm ceva din tragedie, discuția utilă este despre cum creatorii pot recunoaște vulnerabilitatea oamenilor pe care îi filmează.
Cum reacționează atunci când apar ulterior informații serioase.
Cum protejează minorii.
Cum corectează poveștile care se dovedesc incomplete.
Asta ar putea schimba ceva.
În loc de verdict
HaiHui în Doi au mers într-un loc.
Au petrecut două nopți acolo.
Au filmat o familie.
Au publicat povestea pe care au văzut-o.
Cinci ani mai târziu, noi cunoaștem lucruri pe care ei spun că nu le cunoșteau atunci.
Poate că într-o zi vor apărea dovezi care schimbă această imagine.
Dacă apar, trebuie prezentate.
Până atunci însă există o regulă elementară pe care internetul o uită foarte ușor:
oamenii trebuie judecați după ceea ce știau și ceea ce au făcut atunci, nu după ceea ce noi am aflat cinci ani mai târziu.
Andreia și Ionuț pot răspunde pentru propriile decizii.
Nu pentru faptul că nu au putut vedea viitorul.
Iar poate că adevărata întrebare a acestui scandal nu este:
„Cum de HaiHui în Doi nu au știut?”
Ci:
„De ce suntem noi atât de convinși, în 2026, că am fi știut în 2021?”
Este foarte simplu să fii clarvăzător.
Când cunoști deja finalul poveștii...
Notă editorială: Acest material reprezintă o analiză și o opinie editorială Travelistul asupra unei controverse publice. Afirmațiile atribuite persoanelor implicate sunt prezentate în contextul declarațiilor și materialelor publice disponibile. Pozițiile editoriale și formulările retorice reprezintă opinii, nu constatări judiciare.
