SRRV

Plaje albe, engleză vorbită aproape peste tot, sute de insule și un ritm de viață radical diferit de cel european: Filipinele pot deveni o bază reală pentru un român, nu doar o destinație de bifat. Totuși, a locui pe termen mai lung in Filipine nu înseamnă o singură formalitate. Alegerea greșită poate însemna extensii costisitoare, probleme la plecare sau imposibilitatea de a lucra legal. Iată ce trebuie să știi înainte să transformi un sejur tropical într-o mutare pe termen lung.

Primul avantaj este simplu: cetățenii români pot intra fără viză pentru maximum 30 de zile, dacă au pașaport valabil și bilet de retur sau de continuare a călătoriei. Regimul este util pentru o perioadă de probă, nu pentru a improviza o rezidență permanentă. Înainte de a cumpăra un bilet doar dus, construiește un plan de 90 de zile, compară zborurile și cazările prin Travelistul Portal și stabilește ce tip de venit vei avea în Filipine.

Cu ce intri: cele 30 de zile fără viză și extensiile

România se află pe lista statelor eligibile pentru intrare fără viză de până la 30 de zile. La frontieră, autoritățile cer în mod obișnuit un pașaport valabil cel puțin șase luni după perioada planificată de ședere și dovada ieșirii din țară. Regula oficială poate fi verificată pe platforma guvernamentală eVisaPH.

Dacă vrei să rămâi, prima extensie este de 29 de zile, apoi șederea poate fi prelungită lunar sau la două luni prin Bureau of Immigration. Pentru cetățenii din state fără obligație de viză, limita totală de ședere turistică este, în mod normal, de 36 de luni. După mai mult de 59 de zile, este necesar și Alien Certificate of Registration Identity Card, cunoscut ca ACR I-Card.

Nu lăsa prelungirea pe ultima zi. Procedura poate fi făcută la birouri ale imigrației, iar anumite servicii sunt disponibile și în sistemul online al instituției. Lista de documente, categoriile de extensie și taxele trebuie verificate direct pe pagina oficială a Bureau of Immigration, deoarece costurile se compun din mai multe elemente: taxă de extensie, taxă de aplicare, certificare, express lane, eventual ACR I-Card și alte taxe administrative.

Ca reper, după extensiile regulate inițiale, o prelungire turistică de o lună are taxe oficiale afișate de 2.430 PHP, iar una de două luni de 2.930 PHP, înainte de eventuale costuri specifice situației tale. După șase luni pot apărea taxe suplimentare. Nu confunda aceste sume cu un „preț fix al vizei”: totalul depinde de durata deja petrecută în țară, vârstă, cardul ACR și tipul operațiunii.

Vize long stay Filipine: ce variantă ți se potrivește

Pentru cine testează viața locală, extensiile turistice sunt cea mai accesibilă soluție. Ele sunt însă temporare și nu reprezintă o autorizație generală de muncă. Dacă vei presta activitate pentru un angajator filipinez, ai nevoie de statutul potrivit.

1. Extensia de vizitator: pentru explorare, nu pentru o mutare definitivă

Aceasta este opțiunea logică pentru primele luni: vezi mai multe orașe, verifici internetul, clima în sezonul ploios și costurile reale. Ai grijă însă la calendar. Depășirea perioadei aprobate aduce amenzi și poate complica ieșirea din țară. Dacă stai mult, întreabă din timp și despre Emigration Clearance Certificate, document cerut în anumite situații la plecare.

2. Viza de muncă 9(g): pentru un contract local

Viza Pre-arranged Employment 9(g) este ruta pentru străinii angajați legal în Filipine. În practică, angajatorul local are un rol central, iar dosarul include și Alien Employment Permit de la Department of Labor and Employment. Viza poate fi acordată inițial pentru unul, doi sau trei ani, în funcție de contract; Bureau of Immigration indică un timp de procesare care poate ajunge în jur de 40 de zile când dosarul este complet. Detaliile procedurii sunt publicate de Bureau of Immigration.

Pentru freelanceri sau angajați remote, situația trebuie analizată individual înainte de mutare. Faptul că un venit este plătit din România sau din alt stat nu elimină automat întrebările despre imigrație și fiscalitate. Nu folosi viza turistică drept substitut pentru o autorizație de muncă fără să primești consultanță specializată.

3. SRRV: cea mai solidă rută pentru rezidență pe termen lung

Special Resident Retiree’s Visa, administrată de Philippine Retirement Authority, este o variantă de rezidență specială pentru persoane de minimum 40 de ani. Programul SRRV Classic cere un depozit bancar în dolari: pentru cei de 50+ ani, 15.000 USD cu pensie eligibilă sau 30.000 USD fără pensie; pentru categoria 40-49 de ani, cerințele sunt mai mari. Se adaugă o taxă de procesare de 1.500 USD și o taxă anuală, în mod obișnuit 360 USD pentru titular și până la doi dependenți.

Dosarul include pașaport cu statut turistic valabil, certificat medical, cazier din țara de origine sau de reședință, verificări locale, fotografii și documente străine traduse în engleză și apostilate ori autentificate. În schimb, SRRV oferă intrări și ieșiri multiple și elimină obligația ACR I-Card și a raportării anuale la imigrație. Condițiile și depozitele trebuie consultate exclusiv pe pagina Philippine Retirement Authority, înainte de orice transfer bancar.

Unde să locuiești și cum găsești chirii mai bune

Nu începe cu un contract de un an. Rezervă 10-30 de nopți într-o zonă care te interesează, apoi vizitează apartamentele fizic. Compară anunțuri pe platforme locale de imobiliare, grupuri locale de Facebook și comunități de expați, dar verifică întotdeauna cine este proprietarul sau agentul. Nu trimite avans fără contract, fără tur video live sau fără confirmarea adresei.

• Makati și Bonifacio Global City: alegerea pentru acces la birouri, spitale private, restaurante și servicii internaționale. Sunt însă printre zonele mai scumpe din Metro Manila.
• Cebu City și Mactan: un compromis bun între viață urbană, aeroport internațional, plaje și conexiuni spre Visayas. Traficul trebuie testat la orele de vârf, nu doar văzut pe hartă.
• Dumaguete: opțiune relaxată, populară printre rezidenți străini, cu ritm mai lent și acces rapid spre insulele Negros și Apo.
• Iloilo: oraș mai puțin aglomerat, cu servicii urbane, gastronomie și o poziție bună pentru explorarea regiunii Visayas.
• Panglao, Bohol, Siargao sau Palawan: excelente pentru stilul de viață apropiat de mare, dar verifică sezonul, frecvența zborurilor, continuitatea internetului și accesul la servicii medicale.

O chirie bună nu este doar cea mai mică sumă lunară. Întreabă separat despre electricitate, apă, internet, taxa de administrare, generator, depozit, curățenie, parcare și regulile clădirii. În zonele insulare, aerul condiționat și electricitatea pot schimba substanțial factura. Negociază politicos pentru contracte de șase sau 12 luni, mai ales în afara sezonului de vârf, dar citește clauza de reziliere înainte de a plăti depozitul.

Dacă te gândești la cumpărare, nu te grăbi. Un străin nu poate deține direct teren în Filipine, iar la condominii există limita legală privind ponderea proprietății străine în proiect. Pentru majoritatea românilor aflați la început, închirierea timp de cel puțin câteva luni este soluția mai flexibilă și mai sigură.

Siguranță, sănătate, bani și fiscalitate

Filipinele nu se reduc la stereotipul de „paradis ieftin”. Siguranța personală cere aceleași reflexe ca în orice metropolă mare: folosește transport comandat prin aplicație seara, păstrează pașaportul în siguranță, nu afișa bani sau telefon scump, evită retragerile de numerar în locuri izolate și verifică recenziile cartierului înainte de a semna chiria.

Nu toate regiunile au același profil de risc. Înainte de excursii în anumite zone din Mindanao și în arhipelagul Sulu, verifică avertismentele oficiale de călătorie ale autorităților române și ale autorităților locale. În sezonul taifunurilor, păstrează o rezervă financiară, urmărește alertele meteo și evită să programezi zboruri interne sau traversări cu feribotul fără marjă de timp.

Asigurarea medicală cu acoperire internațională este esențială. În orașele mari există spitale private solide, însă accesul poate fi mult mai limitat pe insule mici. Pentru mutare, păstrează copii digitale ale pașaportului, poliței, rețetelor și documentelor bancare.

Fiscalitatea merită tratată înainte să devină urgentă. Bureau of Internal Revenue distinge între rezidenți și nerezidenți, iar pragul de peste 180 de zile este relevant pentru încadrarea unui nerezident care desfășoară activitate în țară. În plus, pentru servicii contează locul în care este prestată munca, nu doar țara din care vine plata. Cere analiză de la un consultant fiscal român și unul filipinez, mai ales dacă lucrezi online, ai PFA/SRL, investiții sau intenționezi să stai majoritatea anului în Asia.

Ce faci între două prelungiri: insule, scufundări și viață locală

Un avantaj al stabilirii în Filipine este că nu trebuie să alergi după toate obiectivele într-o singură vacanță. Cebu este poarta practică spre scufundări, cascade și insule; Bohol combină plajele cu relieful interior; Boracay rămâne alegerea pentru plajă, sporturi pe apă și viață de noapte; Palawan este pentru lagune, snorkeling și escapade mai spectaculoase. Pentru surfing, Siargao este numele cel mai cunoscut, însă merită să verifici atent condițiile meteo și conexiunile aeriene.

Folosește lunile inițiale pentru a testa nu doar atracțiile, ci și rutina: piața locală, internetul în timpul ploii, drumul spre aeroport, calitatea clinicilor, zgomotul de noapte și comunitatea din cartier. Așa îți vei da seama dacă preferi energia orașului Cebu, comoditatea din Makati sau ritmul mai lent din Dumaguete.

Pentru inspirație regională, citește și analiza Travelistul despre revenirea Filipinelor în turismul asiatic, iar dacă eziti între două țări din Asia de Sud-Est, compară cu ghidul despre vizele long stay din Thailanda. Alegerea bună nu ține doar de plajă: ține de statut legal, venit predictibil, acces la servicii și capacitatea de a trăi bine și în afara vacanței.

Regula de aur: intră ca vizitator, testează minimum două sau trei zone, apoi alege soluția legală potrivită pentru muncă sau rezidență. În Filipine, flexibilitatea de la început valorează mai mult decât o chirie semnată în grabă.